Uleiurile de motor care contin molibden in cantitati mari formeaza mai multe depuneri fata de uleiurile care contin acest aditiv in cantitati mici sau deloc, conform testului TEOST 33C pentru ILSAC GF-5.

Goana dupa un consum de combustibil cat mai redus si a preocuparii pentru mediul incunjurator, a dus la regandirea uleiurilor auto. Porducatorii de automobile trebuie sa urmeze un plan de scadere consumului propus de CAFE pentru a plati amenzi.

Uleiurile din ziua de azi sunt promovate ca rezistand mai multi kilometri si fiind economice din punct de vedere al consumului de combustibil.

Pentru a reduce consumul de combustibil, producatorii din industria auto au venit cu doua solutii: uleiuri cu vascozitate mai mica (exemplu 0w20, 0w16) si modificatori de frictiune precum molibdenul ditiocarbamat (MoDTC).

Ce este molibdenul?

Principalul rol al molibdenului ditiocarbamat (MoDTC) este de modificator de frictiune. Acesta se lipeste de componentele motorului scazand frictiunea acestora, imbunatatind astfel consumul de combustibil. Un alt rol este cel de antiuzura, insa nu este cel mai important aditiv dintr-un ulei pentru acest rol.

Cu toate acestea, relatia dintre cantitatea de molibden, ditribuirea acestuia pe suprafete si comportamentul in timpul frictiunii, nu este inteleasa pe deplin.

Ce este Testul TEOST 33C

TEOST 33C este testul de evaluare a depozitelor formate la temperaturi mari, dezvoltat initial pentru a masura tendinta de formare a acestora pentru motoarele cu turbosuflanta la uleiurile GF-2. Nu a fost folosit ca referinta pentru uleiurile GF-3 si GF-4, insa testul s-a intors pentru uleiurile GF-5.

In standardul GF-2, limita de depuneri este de 60 mg, aceasta limita fiind redusa la 30 pentru GF-5. Uleiurile 0w20 nu trebuie sa indeplineasca criteriul depunerilor maxime admise de 30. Din cauza concentratiei mare de molibden folosita in uleiurile 0w20 de catre japonezi, uleiurile cu aceasta vascozitate nu ar trece testul.

Testele au aratat ca molibdenul este cel mai eficient modificator de frinctiune pentru scaderea consumului de combustibil. Totul frumos si eco pana aici, doar ca uleiurile care contin acest aditiv lasa depuneri mai mari in motor, comform testului TEOST 33C.

Uleiurile cu mobilden in combinatie cu ZDDP, aditivi pe baza de zinc folositi impotriva uzurii, coroziunii si oxidarii, inregistreaza depuneri mai mari fata de de uleiurile cu mobilden si fara ZDDP. Insa renuntarea de aditivii ZDDP duce la o crestere pronuntata a uzurii motorului, iar mobildenul fara ZDDP nu va scadea consumul de combustibil. Testul a fost realizat pentru specificatia ILSAC GF-5 pe motoarele cu turbina.

In concluzie, nu toate uleiurile care contin molibden creaza mai multe depozite, ci acelea care au o cantitate mai mare, de la 500 ppm. Aceste depozite se formeaza la masinile cu turbina, unde temperatura este mai ridicata. Motoarele aspirate nu inregistreaza depuneri atribuite molibdenului in urma utilizarii acestui aditiv in combinatie cu ZDDP.